Mexina, polìtica, literadura e àteru… in lìngua sarda

Comenti apu giai scritu, sàbudu passau fui in Sìmaba po sa premiadura de su cuncursu literàriu de poesia dedicau a

Su Mustajoni

Si pongu innoi s’interbentu chi apu fatu, intitulau

SA LÌNGUA NOSTA PO SA VIDA DE OI, NO SCETI PO IS ARREGORDUS DE ARISERU

Chi ndi teneis gana, ligei-si-ddu

Saludi a totus, innantis de totu depu torrai gràtzias a sa presidenti de sa Pro Loco,  s’amiga Maria Luisa Marongiu chi m’at cumbidau a presentziai a custa bella manifestada, chi bolit arregordai un’aina chi podeus cunsiderai unu de is sìmbulus de sa cultura nosta de massajus, de su traballu in su sartu; massarìtzia chi est stètia, assumancu in custa zona, sa prus cosa de importu po sa vida e su sustentamentu de sa genti nosta.

E duncas seu prexau meda de essi innoi cun bosàterus a intendi arremonai de su mustajoni, chi a dolu mannu miu, mancai mi ponga a circai in sa memòria, no arrennèsciu a dd’arregordai, giai chi mancai nebodi de massaju ma perou fillu de professori, no tenia abitatzioni meda cun su sartu.

E pensendi a su chi podia nai oi, e ligendi is poesias in sardu chi ant partetzipau a su cuncursu, m’est bènnia a conca una cumparàntzia chi a primu oghiada iat a podi parri stramba ma chi, chi nci pensaus beni, tenit calincuna arraxoni de essi bera.

M’est partu de podi fai una cumparàntzia intra su mustajoni e su sardu, sa lìngua nosta oindii agiumai scarèscia, aina bècia chi no serbit prus a nudda, sceti a chistionai de mustajonis e de comenti fiant bellus (chi ddus boleus nai bellus!) is tempus passaus, candu ddoi fut sceti su traballu onestu, si faiat su chi si podiat cun is pagus mèdius chi si teniant, e sa genti e pruschetotu is giòvunus no teniant in manus e in conca totu is arrechìllius chi tenint oi (e televisionis, e telefoneddus, e computadoris, e giogus eletrònicus, e playstation e smartphone, e totu is tiàulus chi imbentat dònnia dii custu sistema tecnològicu e consumìsticu anca biveus).

Duncas a ita serbit oindii custa lìngua chi s’arregordat de su mustajoni e chi, a tenori de su mustajoni etotu, dd’ant fata bessiri antiga àteras ainas prus modernas e prus talladas po is tempus de oi? Difatis chi mi pongu a pregontai in custa sala a calincunu babu e mama giòvunus cun pipius piticus: “Chini de bosàterus chistionat in sardu cun is pipius, dònnia dii e de totu is cosas de sa vida de dònnia dii, e no sceti po ddus straullai o candu faint calincuna birbanteria?” E tambeni, su chi forsis est peus puru: “Chini de is ajajus e is ajajas chistionat ancora in sardu a is nebodeddus, candu giogant cun issus o ddus portant a passillai o ddus tenint candu is babus e is mamas funt a traballai?”

Creu chi s’arrespusta siat: giai nemus o forsis s’iant a podi contai cun is didus de una manu sceti. E custu ita bolit nai? Bolit nai ca candu is chi teneus prus de cincuant’annus eus a essi mortus totus, nemus, e torru a nai NEMUS, at a sciri chistionai prus in sardu e sa lìngua nosta at a essi spèrdia po sèmpiri. E labai ca no nci bolit meda meda, àterus corant’annus e s’arrori est cumpriu!

Poita nau ARRORI? Tanti, e ita at a essi s’arrori, una lìngua de mancu in su mundu, gei nd’abarrant àteras medas, tanti no nci teneus s’italianu e s’ingresu?

Calincunu prus studiau e prus intelligenti de mei una borta at nau: Unu pòpulu chi perdit sa lìngua perdit s’identidadi sua. E chi unu pòpulu perdit s’identidadi sua, bolit nai ca no esistit prus che a pòpulu, e si perdit in calincunu àteru pòpulu chi ndi-ddi at bogau sa lìngua-mama e ddi at impostu sa sua, de lìngua. Est su chi est sutzedendi oindii po su sardu aìnturu de su stadu italianu cun sa lìngua italiana. Intra de corant’annus no eus a essi prus sardus, poita ca eus a ai lassau po sèmpiri sa lìngua nosta e eus a essi italianus. Deu mi pregontu e si pregontu: seus segurus chi est custu su chi boleus? Boleus essi italianus sceti, amarolla? Si praxint aici tanti is esemprus chi su pòpulu italianu s’at donau e megat de si donai dii po dii, de ddus cunsiderai mellus e prus de sighiri de is chi connosceus de su pòpulu nostu?

Su pregontu est: nci boleus fuliai a mari, po s’intendi prus modernus, su chi po prus de 1000 annus s’at fatu essi su chi seus, unu pòpulu, cun sa stòria, sa lìngua e s’identidadi sua, e in d-unu fueddu sa CULTURA sua? Ca no si depeus scaresci ca est sa lìngua chi trasmitit sa manera de pensai e de fai, duncas sa cultura spirituali e materiali de unu pòpulu. Su pensai a s’arrolu de su mustajoni, a ddu maginai in mesu de su sartu po su chi depit fai, e su ddu fai aici comenti est fatu, funt totus fainas, spiritualis e materialis, chi funt acapiadas a strintu a sa manera de ddas pensai e de ddas tzerriai cun is nòminis insoru: bollu nai ca ‘su sartu’ po unu sardu no est sa pròpiu cosa de ‘la campagna’ po un’italianu, aici comenti ‘su castiadori’ no est sa pròpiu cosa de ‘il guardiano’, e ‘su mustajoni’ no est sa pròpiu cosa de ‘lo spaventapasseri’. Pensai sceti a su chi fait benni a conca su fueddu brabaxinu po su mustajoni, mamuthone. Pensai sceti a is Mamuthones de Mamojada, ddoi at unu mundu intreu apalas de custu fueddu, 1000 annus de stòria e de cultura populari, chi sceti su sardu chi chistionat in sardu podit cumprendi e apretziai.

E insaras, ita iaus a podi e depi fai po sarvai custa pòbura lìngua nosta, chi est morendi-sì? Dda iaus a depi imperai sèmpiri, po dònnia cosa, e no sceti me is domus de is bècius candu chistionant intra issus po arregordai is tempus passaus. Si-nci iaus a depi bogai de conca s’idea, chi si-nci ant fichiu a traitoria is italianus cun sa scola e is mèdius de comunicadura de massa, ca est sceti unu dialetu po genti nioranti, aresti e antiga, dda iaus a depi imperai cun is fillus giòvunus, cun is pipius, cun totus, in domu, in sa bia, a su mercau, in butega, in s’ofìtziu postali, in banca, in crèsia, me in scola, me is giornalis, in sa televisioni.

Tzertu ca po custus ùrtimus logus chi apu arremonau no abastat sa boluntadi de sa genti, iat a tocai a is istitutzionis sardas a interbenni a forti, cun imbestimentus mannus in dinai, po fai intrai in sa scola su sardu che a matèria pretzisa de studiai e che a lìngua po studiai de dònnia àtera matèria, po fai bessiri giornalis e televisionis TOTU IN SARDU, po fai a cumprendi a sa genti ca chini chistionat in sardu no est genti de sèrie B ma tenit sa pròpiu dinnidadi de chini chistionat in italianu. E custu finsas po arraxonis econòmicas, ca si-ndi depeus arregordai ca unu pòpulu chi arraxonat cun sa conca sua, cun sa lìngua sua, no si fait imponni mollus de strobeddu econòmicu chi benint de is stràngius e pruscheàteru faint is interessus econòmicus de is stràngius, s’imbrutant sa terra bella nosta, si-dda faint bendi a stracu baratu oru-oru de mari po fai arricai is ‘palatzinarus’ chi faint is domus, si-ndi sciorrocant totinduna is mèdius de produsi chi funt sa cultura nosta, si-ndi furant is prus logus bellus, ponendi-sì fàbricas chi andant faddias in dexi annus, serbitudis militaris chi si batint maladias malas che càntziru e strupius, arrafinerias chi s’imbrutant su mari e dònnia tanti si bocint is traballadoris nostus, cun sa trassa ca funt donendi-sì, bontadi insoru, su traballu.

Po serrai, bollu marcai a forti s’arrolu chi sa scola iat a podi tenni in custa tarea de torrai a bia una lìngua chi est giai giai morta. Intrai su sardu a scola iat a bolli nai a torrai a acapiai su liòngiu de sa trasmitidura intra is genias, ca iat a obrigai a is babus e is mamas a torrai a scoberri sa lìngua in domu mancai cun is traballeddus de is pipius, e iat a obrigai is pipius a torrai a pregontai a is ajajus, chi a dolu mannu abarrant oindii is ùnicus “spertus” de sardu, is chi ancora s’arregordant de fueddus antigus sintzillus chi giai nemus oindii arregordat prus e chi finsas chini chistionat ancora in sardu a fitianu scarescit arremprasendi-ddus cun fueddus italianus. Pensai a is nòminis de is mesis. Deu seu dotori e candu intendu a unu beciteddu de otanta-cincu annus nendi-mì, in sardu, ca s’ùrtima abisita dd’at fata in su mesi de ‘giugnu’, a mei mi benint is strioris: aici dannu at fatu s’italianu ca mancu de is nòminis de is mesis si-nd’arregordaus prus?

E duncas sa scola iat a essi puru su mèdiu po introdusi una cosa de importu mannu chi serbit amarolla po sarvai su sardu de essi spèrdiu: una standardisadura, una normalisadura de sa grafia de su sardu, assumancu po is duas cambas mannas de sa lìngua nosta, su logudoresu e su campidanesu, anca dònnia dialetu de is biddas de Sardìnnia s’iat a podi arreconnosci e ddas iant a podi imperai scriendi, po si podi cumprendi apari e po donai dinnidadi de lìngua ofitziali a su sardu nostu.

Finsas difatis in custas poesias de su mustajoni, po comenti funt scritas, cumparit sa mancàntzia de arrègulas connotas e imperadas de sa genti chi circat de scriri in sardu, una lìngua meda prus difìtzili a dda scriri de s’italianu, poita ca tenit fenòmenus fonèticus (est a nai de is sonus de sa lìngua) chi no fait a portai pari-pari in sa grafia. Grafia chi no s’ant mai imparau: e difatis agataus su pròpiu sonu (su de sa Z surda) scritu in tres maneras diferentis (Z, ZZ e TZ), finsas in sa pròpiu poesia de su pròpiu autori!; vocalis chi su sardu fueddau aciungit a s’acabu de fueddu, chi a bortas ddas scriint a bortas no (‘mannusu e pippiusu’), is consonantis P, T, C, G chi a bortas ddas scriint simpris e a bortas allobadas candu su sonu est sèmpiri su pròpiu; de is desinèntzias verbalis no ndi chistionaus ca nci iat a bolli una letzioni sceti po cussas; su sonu nasali de is dialetus campidanesus nostus chi apu biu tratau in tres maneras diferentis (chini ddu sartat in totu [e calincunu chi no connoscit beni sa lìngua iat a podi ligi mustajoi, crazoisi], chini ddu scriit N, chini ddu scriit N cun sa liniedda asuta); su fenòmenu de s’assimiladura de sa R ananti de T, chi a bortas scriint RT, a bortas TT e a bortas fintzas T sceti. Po dda fai curtza serbit a lestru chi su sardu siat imparau cun arrègulas impostas e arricias de totus.

Innoi podeis agatai un’esempru de “Is primus 1000 fueddus de su sardu” scritus segundu un’arrègula de grafia. Est su lìburu chi apu fatu pensendi a is pipius chi s’acostant a connosci sa lìngua nosta. Castiai-si-ddu e, chi boleis, comporai-ddu: iat a essi unu bellu arregalu po is pipius chi teneis in domu.

Deu apu acabau, gràtzias de s’atentzioni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: